Cea mai importanta institutie a statului medieval romanesc era institutia domniei
Cel care conducea tara purta titlurile de "domn"(de la latinescul "dominus"=stapan) si voievod (comandant al armatei). Puterea sa era legitimata prin vointa divina, fiind vazut ca "unsul" lui Dumnezeu.
Principalele prerogative ale domnului erau: sef al statului, conducator al armatei, da legi, numeste in functii, emite moneda, semneaza tratate, incheie aliante.
Institutia domniei respecta patru principii:
1.principiul electiv-ereditatii ( noul domn era desemnat dintre rudele de sange ale fostului domn: fii, frati, nepoti, etc, nu neaparat pe principiul primogeniturii, adica cel al primului nascut, cum era in alte state medievale);
2.-principiul masculinitatii (trebuia sa fie barbat)
3'.-principiul viageritatii ( "uns" pe viata)
4.- principiul integritatii fizice si psihice (domnul sa fie intreg la trup si la minte).
Institutia domniei era sprijinita de Sfatul domnesc, format din mitropolitul tarii si boieri crefinciosi care detineau diferite functii in stat (vornic, logofat, comis, spatar,vistiernic etc)
