Toamna si-a făcut simțită prezența. Natura si-a lepădat vesmintele verzi, și s-a îmbrăcat în straie galbene maronii. Dimineața pe răcoare, o furnica pleca grăbită după mâncare. Familia e numeroasa, cerința e mare, așa ca trebuie multa mâncare. În disperata ei căutare după hrana, harnica furnică se întâlni cu veselul greieras. Tânăr, plin de viață, acesta cânta de zor la a lui chitară: " Vară, vara unde ești / Ce mult îmi mai lipsești ". Furnica se uita curioasa la greieras, neintelegand oful acestuia.
- Care-i treaba, greieras? Abia a venit toamna și tu oftezi!
- Ce știi tu, surioara! Ai mâncare, ai culcuș, poate sa vină și iarna pentru tine.
- Dar tu ce păzești? Aduna de mâncare și nu te mai vaita atât de mult, lenesule. Anul trecut ai stat pe mâncarea mea, dar nu-ti mai dau. La muncă, nu la cerșit de mâncare.
Furnica plecă în treaba ei, lăsându -l pe greieras oftând incontinuu. De vrei mâncare, pune mâna și strânge, își zise furnică în gând.
