Se spune ca ,,poezia este creatia ritmica in versuri.'' Poezia ,,Dorinta'' de Mihai Eminescu apartine genului liric prin particularitatile specifice.
In primul rand,subiectivitatea reiese prin prezenta marcilor lexico-gramaticale: pronume(,,-mi'',,,-ti'') , adjective pronominale de persoana I(,,mei'',,,al meu'',,,mele'') si a doua(,,ale tale'') si verbele la persoana intai(,,sa desprind''),respectiv a doua(,,să alergi,să cazi'').O deosebita caracteristica a poeziei eminesciene o reprezinta modul conjunctiv al verbelor care reflecta o dorinta/speranta a implinirii visului de a-si intalni iubita,tema acestei poezii fiind iubirea.
In al doilea rand,vocea interioara a poetului(eul liric) construieste cadrul nocturn al intalnirii cu persoana iubita cu ajutorul figurilor de stil (exemplu,,Fruntea albă-n părul galben''-epitete cromatice) si imaginilor artistice(exemplu:vizuala:,,Flori de tei deasupra noastră'').
De asemenea,la nivel prozodic se observa masura de 8 silabe,rima imperecheata si ritmul versurilor(trohaic sau iambic..nu stiu aici).
In plus,se mai pot adauga doua trasaturi ale genului(sau paternului) liric-folosirea punctelor de suspensie(pauzei afective) care accentueaza trairea eului liric si modul de expunere,descrierea.
In concluzie/Asadar/Prin urmare/In consecinta,,,Dorinta'' de Mihai Eminescu,prin cele prezentate mai sus este o poezie lirica.
