Metafora flori stinse de cireş se referă la lumina lunii, care învăluie căprioara înainte de moarte. Semnificaţia ei are legătură, însă, cu ceea ce sugerează în plus: puritate, delicateţe, situare la graniţa dintre existenţă şi nonexistenţă.
epitetul "Planetă, imensă, străină şi grea "rezumă perspectiva asupra acestui spaţiu straniu şi ostil
hiperbola : Soarele s-a topit şi a curs pe pământ
