Nu știu de ce îmi este greu sa merg lunea la școală. As dormi dar ce-as mai dormi. Când o aud pe mama zicând : " Ionele, trezește -te! " , îmi vine sa-i spun ca nu vreau sa merg la școală, vreau sa dorm. Dar rămân cu dormitul doar în visele mele. Mă imbarcai și porni încetișor spre școală. Majoritatea copiilor alergau fericiți spre școală dar nu înțelegeam de ce. Îmi venea sa le zic : " Mai încet ca tot acolo ajungeți! ". Deodată, ghiozdanul meu se cutremură. Cred ca mi se pare, mi-am zis. Am mai mers, ce am mers și iar aceeași senzație o avui. Deschid ghiozdanul și ce sa vezi : discoteca era în toi.
- Hei! Ce se întâmplă? E luni!
- Și ce dacă e luni! zise caietul. Discoteca începe de luni și se termina tocmai vineri.
- Hai nu mai spune! Și cine a hotărât asta?
- Eu! spuse abecedarul. Noi ne bucuram ca mergem la școală. Ne este dor de prietenii noștri. Am stat destul acasă.
- Chiar nu va înțeleg. Sa înțeleg ca nu sunteți de partea mea.
- Exact !Dar nu-ti face griji. Cat de curând, îți vei schimba opinia. Ești abia la început și încă n-ai prins drag dar cu timpul iți va plăcea. Nu-i așa?
- Așa este! răspunsera în cor, cărțile și caietele.
