E dimineață. Urmam să plec la unchiul Nelu împreună cu tanti Dujda.M-am îmbrăcat,m-am pregatit si am asteptat-o pe dânsa in fata porții casei ei. Ce sa vezi? Nu veniră! Am zis sa mai aștept cinci minute. ,,Deja e si un sfert.Eu plec!" Am luat-o prin padure,unde se aflau multi urși,desi eu nu stiam.
-Copile,fecior,fecior! Fugi ca te manca lupu' !
Nu m-am grăbit, cunoșteam vocea.Era unchiul meu! Pe cand sa fug sa ajung mai repede la el...am calcat intr-un rahat ! Erau botoșeii noi-nouti cumparati de măicuța. Am inceput sa plang,iar unchiul a început să râdă. In spate era tanti Dujda,care venea cu o botă.
