Soarele se ridica amorțit pe cer, iar noi ne facem bagajele s-o pornim din loc. Plecam în vacanta la munte. Ne suim repede în mașină și ne luam rămas bun de la toți ai casei. După ore bune de mers, în departare, se zărește coasta unui munte. Era o pădure de mesteacăn. Copacii își pierdusera haina arămie și erau golași, rușinosi, parca de privirile noastre curioase. Printre ei, se mai zărea, ici-colo, câte un tei răzleț. Era miros de toamna. Din când în când, trecea câte o boare de frunze uscate. Ce parfum! Ce culori!
