Trăia odatău
O prearumoasă fată.
Şi era una la părinţi,
Cum e soarele între sateliţi!
Fata frumoasă şi harnică
Tăată ziua muncea
Şi nu se odihnea.
Dar a venit un zmmeu -
Tare nătărău,.
A furat fata
Şi a pustiit casa.
Părinţii plângeau,
Ajutor cereau,
De la lume, de la stele
Să fie fata cu bine
Întoarsă înapoi acasă.
S-au trezit oştenii
Chiar şi boierii,
Au ieşit la luptă
Cu lume multă.
După o luptă mare,
cu arme şi sânge
Au întors fata, nevătămată
Dar cu lacrimi pe faţă,
Cu inima frântă,
Deoarece părinţii
De durere, au părăsit-o,
Lylăsând- pustie
Fata singură trăia,
Şi amarul şi-lPlângea.
Dar într-o bună zi,
În prag a apărut Făt-Frumos
Pe-un cal frumos!
Fata a mângâiat-o
Şi de soţie a luat-o!
Trăiesc fericiţi,
Bine împliniţi!
SOARELE ŞI LUNA
Le-au ţinut cununa.
Şi m-am aşezat pe-o roată
Şi v-am spus povestea toată,
Şi m-am aşezat pe-o şa
Şi v-am povestit aşa!
Cred că te-am ajutat!
