A doua strofă a poeziei este dedicată mărturisirii scopului eului liric, și a motivului pentru care a scris această «cărticică». Folosirea verbelor la timpul condițional perfect («aș fi vrut») și conjunctiv perfect («să strecor», «să fac») ne sugerează că acest scop nu a fost îndeplinit, sau cel puțin nu în totalitate. Dorința eului liric este aceea de a transpune într-o poezie însăși esența vieții, și de a o pune la îndemâna cititorului. Procedeul prin care eul liric își propune să facă asta e din nou unul lipsit de pretențiozitate filosofică, și este reprezentat ca un act simplu, manual, cum ar fi cusutul. Interpretarea epitetului multiplu «Micșorata, subțiata și nepipăita viață» este esențială în înțelegerea viziunii despre lume și viață a autorului. Din nou, subiecte mari precum creația, viața sunt minimalizate, sunt duse în planul derizoriului prin utilizarea unor figuri de stil cum ar fi acest epitet multiplu.”
