Era o dupa-amiaza răcoroasă de toamna. Priveam pe fereastra spre pădurea care se întinde in îndepărtare. Prin minte imi trece o amintire de vara trecuta cand, impreuna cu tata si bunicul, am fost sa prindem pești la lacul din mijlocul pădurii. Eram atat de entuziasmat, pescuitul fiind hobby-ul meu preferat. Priveliștea era atat de frumoasa, iar pești inotau si săreau veseli si fericiti. Tata si bunicul au prins doar pestisori mici carora le dădeau drumul. La un moment dat, undița mea a inceput sa se împotrivească, tata si bunicul ajutandu-ma sa o trag. De undiță era prins un peste mare. Tata era atat de mandru incat mi-a facut o poza cu pestele pe care a inramat-o. A fost o zi pe care nu o voi uita niciodata.
