Titlul poemului "Lacul" de Mihai Eminescu reprezintă locul descris de poet în pastel.
Încă o dată, Eminescu pune în lumină legătura omului cu natura "Tresărind în cercuri albe/ El cutremură o barcă". Poetul metamorfozează lacul ca fiind cofesionarul cuplului de îndrăgostiți ce îi ascunde de ochii lumii și îi protejează de pericole "Să plutim cuprinși de farmec".
Scena de dragoste se contopește cu întregul lac, cu "luntrea mică", cu "lumina blândei lune". Poemul este plin de expresivitate, conturând două planuri: cel uman (al iubirii) și cel himeric (al lacului).
În prima și în ultima strofă, poetul începe și termina pastelul prin prezentarea lacului, locul viselor efemere și deșarte.
sper că te-am ajutat ;)
