Răspuns :
Era o zi de vara,perfecta pentru a iesi pe afara impreuna cu cele 2 prietene ale mele. Am decis ca pentru aceasta drumetie,cel mai bun moment de plecare e seara.
Pe drum,am observat cum stelele incep sa se inmulteasca pe cerul de un albastru radiant,impanzit din loc in loc de nori mici si gri,prevestitori de ploaie. Deasupra noastra,apusul se rasfira ca o gura de foc,ca o bucata de Purgatoriu,rosu,portocaliu si vinetiu,niste culori usor livide,parca ireale. Am simtit cum o boare scurta imi alunga cateva suvite razlete de pe fata. Aerul mirosea acum a iarba,a fructe,a viata. Am privit undeva spre orizont si am vazut cum soarele e inghitit de panta de pamant spre care se indrepta,lasand in urma un semiintuneric ametitor. O umbra se lasa peste tot,iar copacii inalti si drepti erau parca niste siluete negre ce se contopeau cu intunericul din jurul nostru,ca o foaie de hartie imbibata cu cerneala. Ciudat,dar ma simteam atat de bine,acea atmosfera feerica,parca traisem dintotdeauna cu ea,parca in sufletul meu incoltise o samanta ce purta acea obscuritate in ea,atat de plapanda ca un nor.
Am ajuns la pajistea mult visata,unde ne-am pus cortul si am stat afara pana tarziu,culegand micii clopotei serafici din iarba si numarand puzderia de stele,puzderia de ganduri frematande. Probabil am adormit toate afara,nu imi amintesc.
Vă mulțumim că ați vizitat site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Dacă aveți întrebări sau nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Pe curând și nu uitați să ne adăugați la favorite!