Invocație retorica este prima: autorul se adresează unui personaj colectiv absent și de la care nu se așteaptă vreo reacție, acțiunile respective deja petrecându-se la momentul prezent. În cea de-a doua invocație unui personaj apropiat sufletește dar de această dată se așteaptă reacția personajului, fiind o chemare (pe Domn sa-L iubim, altarul de jertfă să fim.