Într-o dis-de-dimineață ciocârlia se trezește la sunetul făcut de prepeliță. Era momentul când soarele tocmai răsărea, iar ciocârlia a crezut că prima rază a fost chiar pentru ea. Atunci, fericită, a zburat spre cer, lăsând pământul în urmă și sunetul scos de prepeliță. Își dorea să ajungă și mai sus, încerca din răsputeri să ajunga mai sus, în timp ce triluri minunate închina soarelelui.
Dar, a zburat atât de sus încât trupul său a cedat și, în timp ce trilul său se înălța spre cer și soare, trupul ei cădea, inert, pe pământ.
