Din lumea celor care nu cuvântă
Era o seara frumoasa de vară pe la începutul lunii iulie,când în poiana de lângă casa mea păsărele răpitoare vegheau luna.
Licuricii lumina calea drumului prin poiana.
Fluturi își prezentau articolele de moda,într-un stil grațios, la fel si peștii de lângă lac își pun costumele elegante si aurite apoi ies la un tur al lacului. Eu eram acolo,cu cortul, acea seara am inteles ca cei mai buni prieteni imi sunt aceste necuvantatoare,deoarece nu am schimbat niciun cuvânt si m-am atașat de ele.