„Cu lung pumnal de fulgere albastre,
Îsi taie drumul ploaia fumurie
Pe-ntinsul vested al grădinii noastre,
Aruncă-n treacăt zvon de clopoţei
Pe soldul unui deal, si-n urma ei
Parc-a plouat cu puf de păpădie
Întind castanii palme reci si ude,
Cu plete-n ochi se scutură-o răchită.
Îsi strâng salcâmii frunza despletită,
Si toate florile subţiri si crude
Se-ntorc pe-o parte si pe alta-n vânt,
S-arate soarelui cât de frumoase sunt.
Si cum de sus se uită soare greu
În urma ploii care a trecut,
Pământu-i pare-un vechi urcior de lut,
Cu toartă fragedă – de curcubeu.”
cât = adverb relativ de mod
cum = adverb relativ de mod
