Într-o zi de iulie eram alături de familia mea la stațiunea Mamaia. Dis-de-dimineață am pornit spre plajă. Pornisem înspre est în căutarea unui loc liber pe nisip. Odată ajunși, ne întindem prosoapele peste nisipul ușor umed, și ne uităm de-a lungul țărmului, când, înaintea-mi privirii apăruse un pescăruș singuratic care zbura deasupra întinderii uriașe de apă. Conform ziarului de astăzi, la ora 9.00 trebuia să se organizeze o prezentare de vapoare și bărci. Eu și fratele meu era nerăbdători, deși era de abia 7.00 . După ce ne-am bălăcit picioarele în apa rece, am plecat la prosop, pentru a servi micul-dejun. Mulțumită mamei, mâncam tartă de cireșe, care era delicioasă! Și, asemenea fiecărei dimineți, tata ne-a povestit o întâmplare de când era el copil, la mare.
Analizam cu atenție nisipul, când sub prosop găsesc o scoică mare și rozalie. Eram așa de fericită! Fratele meu, auzind acestea, se grăbește spre mine, și din neatenție, se împiedică de o dumă de nisip și cade peste tubul de cremă solară, scurgându-se un sfert de tub. Datorită prosopului, nu s-a lovit foarte tare, dar s-a ales cu o vânătaie pe piciorul drept.
Sper că ți-am fost de ajutor.
