Poezia „Rondelul tiganilor” de Alexandru Macedonski reprezintă o operă deosebită a genului liric care impresionează prin tema condiției nefericite a oamenilor, conturată/susținută de motivele literare: „țiganii”, „chemare”, „visul”.
Titlul „Rondelul tiganilor” este sugestiv, format din două substantive articulate hotărât: "rondelul" și "țiganilor". Rondelul reprezintă o specie a genului liric care are formă fixă, de 13 versuri, care sunt împărțite în trei strofe, iar primul vers este identic cu al șaptelea și al treisprezecelea și al doilea cu al patrulea și ultimul vers. Poezia lui Macedonki respectă întocmai forma fixă a acestei specii, iar datorită acesteia, versul refren "Tiganii merg fără-ncetare" oferă muzicalitate și simetrie pozeiei. De asemenea, titlul anticipează despre ce se va descrie în poezie, astfel, eul liric oferă un indiciu cititorilor.
Eul liric conturează astfel viața plină de suferință și încercări a țiganilor, care sunt neîmpliniți și "merg fără-ncetare", accentuând ambiția lor de a-și împlini "visul" prin motivele nașterii și morții. Prin imaginea țiganilor, care devine laitmotiv al poeziei, eul liric conturează propria sa existență, fiind și el asemenea lor, în căutarea împlinirii propriului vis.
