Bucurie ...
Zorii se ridică firavi, iar noi, cu mic, cu mare, elevii clasei noastre întindem pas uşor spre munte. Suntem ca mereu: veseli!
Fiecare are un rucsac ce ascunde exact cum ni s-a spus: apă, fruct şi, şi ... o ciocolată.
Alexandru, puştiul cu ochii ca cerul, dă tonul la cântec: ,, câte unul pe cărare ...". Daniel în loc să cânte, râde cu poftă. Ochii lui mari, negri şi calzi dau pe-afară de bucurie. Şi-n semn de dar primeşte una, două ... castane de la cei ce glăsuiesc.
Drumeţie pe cinste se deschide. Zi frumoasă împânzeşte. Sâptămâna de şcoală s-a dus, iar acum casa noastră e pasul ce duce spre munte, spre locul unde ne simţim bine, bine!
