Asemeni ramului ce ţine
Lumina fructului în pom,
Cuvântu-i osul sfânt pe care
Trăieşte sufletul în om.
În grai istoria încape,
Ne-arată-aşa precum suntem:
Cu tot cu dúşmani, cu prieteni,
Cu ce-am avut, cu ce avem.
Câţi au trecut străini pe-aicea
În veacuri ce au asfinţit,
Ei n-au ochit numai pământuri –
Şi-n graiul nostru au ochit.
De-aceea-n veacuri zbuciumate
(Destinul nu ne-a răsfăţat),
Strămoşii, apărându-şi glia,
Şi graiul şi l-au apărat.
Au poţi să-ţi uiţi pe-o clipă graiul,
Au poţi să-l treci la amintiri?
Fără de grai – ca fără casă:
Cum să trăieşti? Cum să respiri?
Să-ţi fie-atât de drag cuvântul,
Încât, atunci când îl rosteşti,
Să crezi că însuşi Eminescu
Ascultă ce şi cum vorbeşti…
Pentru interogatie voi folosi "Cum sa traiesti?" Comentariu: Interogatie se raporteaza la tristetea eului liric intrucat acesta are o stare negativa de nedumerire fata de o situatie anume
Vă mulțumim că ați vizitat site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Dacă aveți întrebări sau nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Pe curând și nu uitați să ne adăugați la favorite!
