Nu departe de bunicii Ancăi, se afla un izvor. Ea se duce la el în fiecare vacanță. Îi place să asculte apa limpede cum se lovește de stânci și formează un zgomot armonios și totodată și melancolic. Îi este dor de vechiul izvor, unde se punea la umbra unui tei, citind cartea preferată. Izvorul de atunci era curat , cu apa limpede și susurul armonios. Acum izvorul este plin de gunoi și stâncile pline de mâl din cauza ploii abundente și noroiului vâscos....Legenda spune că în fundul izvorului, în coltul cel mai întunecat , se afla o bestie mare. Anca a auzit ca un copil s-a dus acolo și nu s-a mai întors....viu!!!!Izvorul, pe lângă miile de gunoaie, poartă și un copil pe valurile sale.
