1Câinii SĂI săriseră pe el și îi sfâșiară cămașa. 2A încercat SĂ-I liniștească dar degeaba. 3Apoi l-a observat pe copilul care îi asmuțise. 4Nu înțelegea cum era posibil, doar erau câinii SĂI. 5Târziu și-au recunoscut stăpânul și au început SĂ-I arate păreri de rău. 6Câinii SE GUDURAU (se bucurau) parcă îngrijorați pentru că și-au rănit propriul stăpânul. 7A vrut SĂ-I vorbească copilului ca SĂ-I afle părerea. 8Câinii SĂI făceau așa o hărmălaie că nu-și putea auzi nici gândurile. 9Acum câinii SĂI tăcură ca prin farmec. 10Copilul nu mai era de găsit și SE ÎNVESELI (se bucură) că nu-l mai vedea. 11ADEVĂRUL SE VA AFLA într-o bună zi. 12Câinii SĂI erau buni dar cineva voia SA-I facă rău și a da vina pe prietenii SĂI cei mai buni. 13ERA SATISFĂCUT (era bucuros) că scăpase fără vreo rană. 14ADEVĂRUL SE VA IVI cât de curând. 15Plecă spre casă împreună cu câinii SĂI.
