In timp ce se rugau de zor, vulpea, a ramas uimita de increderea pe care ratustele le-o purta divinitatii si modului in care se rugau ca sa scape cu viata, asa ca a decis sa le crute si din ziua aceea a realizat cat de gresit e sa ia viata unor fiinte nevinovate care au un suflet asa bun.
Astfel, de fiecare data cand vulpii ii se facea pofta de alte vietuitoare, aceasta isi amintea cu pretuire de ratustele din acea zi.
