O călătorie spre centrul Pământului este un roman scris de Jules Verne din seria Călătorii extraordinare şi publicat în 1864.
Profesorul Otto Lidenbrock, lector în mineralogie, locuia într-un apartament din Hamburg, împreună cu un nepot pe nume Axel, o servitoare Martha şi cu nepoata sa, Grauben . Într-o zi profesorul a adus acasă o carte veche care conţinea o foaie cu un limbaj codat, semnată „Arne Saknussemm”.
În ciuda celor mai laborioase eforturi, profesorul Lidenbrok eşuează în încercarea sa de a descifra codul; pentru asta se autopedepseşte cu înfometare, extinzând această pedeapsă şi asupra celorlalţi membri ai casei sale. Din întâmplare Axel, rămas singur în odaia acestuia, descifrează mesajul şi vrea să-l arunce în foc după ce îi citeşte conţinutul, adică instrucţiunile lui Arne legate de o descindere în centrul Pământului:
