Tabloul I
1) În tabloul I, Iona se află în gura deschisă a unui monstru marin, iar acest fapt marchează nepăsarea omului obișnuit, care consideră că "fiecare om trebuie să-și vadă de trebușoara și (...) să privească în cercul său", dar totodată care visează să prindă "peștele cel mare".
2) Pierderea ecoului reprezintă pentru Iona anularea existenței sale: "Gata și cu ecoul meu.../Nu mai e, s-a ispărvit. (...) Semn rău".
3) Secvența reprezintă nevoia personajului de a-și conștientiza propria existența, acesta trăind un moment tragic din viața sa.
4) Iona trăiește drama omului modern, care este copleșit de singurătate și din a cărui lume "Dumnezeu s-a retras", iar obiceiul său de a vorbi singur reprezintă o dorință de a uita de singurătate, dar personajul este condamnat să vorbească singur, sub forma unui monolog interior, accentuând drama singurătății omului modern.
5) Afirmația "Dar parca poti sa-ti schimbi marea?" reprezintă un adevăr general valabil, care indică imposibilitatea omului de a-și schimba viața, propria existență, reprezentată simbolic de motivul mării, indiferent cât de mult și-ar dori, dar Iona speră la asta, deși știe că este imposibil.
* Dacă vrei să interpretezi altfel, marea înseamnă și libertate, iluzii, speranță.
6) Peștele fabulos reprezintă dorința omului de a se cunoaște pe sine și a înțelege existența umană în univers, actul de a pescui fiind mataforic și conturând ideea de cunoaștere absolută a universului. Peștele fabulos reprezintă speranța, cunoașterea și dorința de schimbare a omului.
7) Scena în care Iona pescuiește peștii din acvariu reprezintă modul prin care personajul încearcă să păcălească soarta, în timp ce așteaptă peștele cel mare. Peștii deja captivi reprezintă iluziile cu care se hrănește omul de-a lungul vieții.
8) Afirmația "Ne punem in gand o fericire, o speranta , in sfarsit, ceva frumos, dar peste cateva clipe observam mirati ca nu s-a terminat apa." reprezintă condiția tragică a omului modern, visele oamenilor și speranțele pe care și le creează singuri și de care sunt ghidați în viață, dar acestea nu reprezintă absolutul, oamenii adesea devenind nemulțumiți, dorindu-și mai mult pe zi ce trece.
9) La sfârșitul primului tablou, Iona este înghiţit de peştele uriaş, pe care l-a ignorat, strigă după ajutor și se luptă cu monstrul marin și reprezintă, totodată, declanșarea intrigii operei dramatice, pornirea eroului către aventura cunoașterii de sine.
Tabloul al II-lea
1) Personajul Iona se află în burta peștelui I care l-a înghițit, constantând uimit că este "primul pescar pescuit".
2) Iona este surprins de întunericul din interiorul chitului, monologul interior continuă, vorbele lui Iona având un înțeles profund, filosofic, acesta contemplând asupra existenței omului, asupra morții acestuia, îmi aduce aminte de întâmplarea din Biblie despre monstrul marin, dorind să afle din aceasta rezolvarea și să evadeze. Încearcă să se adapteze la noua situație în care este pus, găsește un cuțit și se gândește dacă să se sinucidă, dar găsește o soluție mai bună pentru el, aceea de a tăia în interiorul burții peștelui o "fereastră".
3) Afirmația "De ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii?" stârnește revoltă în Iona, care contemplează la sensul omului și al morții, fiind un personaj-simbol al perioadei moderne, un om rațional, cu mii de întrebări la care caută pe tot parcursul existenței răspunsuri complete și mulțumitoare. Iona nu înțelege de ce momentul morții este considerat un somn veșnic, o eternitate necunoscută oamenilor înainte de sosirea ei.
