Opera literară ” Atât de fragedă ” de Mihai Eminescu apartine genului liric, deoarece este o creatie artistică, in versuri, in care autorul isi exprima sentimentele in mod direct, creând imagini artistice de o deosebită forta de sugestie, prin intermediul figurilor de stil.
Originea termenului ” liric ” provine de la instrumentul muzical ” liră ” cu care erau acompaniate poeziile in Antichitate.
In primul rand, eul poetic apare in ipostaza de indragostit, care isi exprima in mod direct sentimentele de fericire, de optimism si de tristete. Apar marci ale subiectivitatii: verbe si pronume ” mele ” / ” am inteles ” / ” sufetu-mi ” / ”te-asameni” care sugereaza motivul cuplului indragostiti.
Fiind o opera lirica, modurile de expunere folosite de autor sunt monologul liric, deoarece poezia are un puternic caracter concesiv si descrierea. Expresivitatea limbajului este conferita de o paleta variata de figuri de stil: comparatii ” ca un înger dintre oameni ” / inversiune ” lungii rochii ” / personificare ” Matasa suna sub picior ”.
O alta trasatura a genului epic o reprezinta prezenta elementelor de versificatie 3 strofe inegale , masura de 9-8 silabe, rima imperecheata si ritmul trohaic, care confera muzicalitate poeziei si caracter meditativ.
In concluzie, avand aceste trasaturi, poezia ” Atat de frageda ” de Mihai Eminescu apartine genului liric.
