Departe de zgomotul orasului, de forfota masinilor, si a oamenilor grabiti, poti zari un palat verde care adaposteste laolalta gaze, animale si pasari. Este padurea, cu fosnetul ei dulce ca un cantec de leagan, este un refugiu in mijlocul naturii pure si neatinse. Razele soarelui se strecoara cu timiditate printre crengi, mangaindu-ti fata in timp ce tu asculti glasul vrajit al padurii.
Frunzele tinere ale copacilor se unduiesc in adierea usoara a vantului. Gazele minuscule se odihnesc pe muschiul moale si umed ale arborilor, pasarile, care ii canta padurii imnuri de veselie, isi construiesc cuiburi la adapostul frunzisului bogat, florile rasar semete rasfatate in voie la poalele pomilor iar animalele se simt in largul lor, departe de privirile indiscrete ale oamenilor. Aici, in sarbaticia verde, timpul se masoara altfel, luand dimensiunea antotimpurilor care se succed.
Natura s-a gatit ca o regina.
