Era o zi frumoasă de vară. Vântul abia adia, făcând căldura insuportabilă. Soarele strălucea atât de tare încât aveai senzația ca te topești. M-am hotărât sa merg la marginea orașului unde era un lac, în speranța că va fi puțin mai răcoare. Pe malul lacului erau mai multe sălcii așa ca aveam parte de umbră. Se auzea concertul broaștelor de după trestii, iar prin copaci păsările cântau duios. Era liniște și pace, exact cum îmi doream. Stand întins pe iarba verde, la un moment dat am auzit un strigat. M-am ridicat repede și m-am uitat înspre locul de unde venea strigătul. Cineva căzuse în lac și striga după ajutor. M-am aruncat repede în apă și am înotat cât de repede am putut pentru a ajunge la acea persoana. Am apucat-o și am tras-o spre mal. Era speriat rău, vânat la față și plângea cu hohote. I-am spus ca este în siguranță și sa se calmeze. Mi-a mulțumit și apoi a plecat. M-am bucurat ca i-am putut fi de ajutor și ca m-am nimerit sa fiu la locul potrivit în timpul potrivit.
