Verbul suparat
Intr-o zi,verbul era suparat!De ce?Un copil marisor nu voia sa invete!Nu stia ce sa faca sa il determine pe copil sa invete.Se gandea,si iar se gandea.El si-a spus in sine:
-De ce copilul nu ma pronunta corect?Sunt prea greu?
Din zari aparuse substantivul,el mandru ca toti copii il stiau.Se lauda erbului razand.Ii spunea ca el(verbul) nu era asa popular ca substantivul.Verbul s-a intristat mult mai tare.A inceput sa planga in hohote.Substantivul era fericict de tristetea verbului.Insa verbul si-asters lacrimile si s-a ridicat,stiind ca este foarte important.Dupa ceva timp,copilul a luat un caiet de unde rasuna definitia verbului.Pe loc toata supararea verbului s-a dus.Copilul ii invatase definitia acestuia.Era tare fericit!
Bafta.
