Joaca de-a cuvintele
Într-o carte deschisă,
Pe o foaie albă,
Cu o caligrafie precisă,
Silabă cu silabă,
Micuțele furnici
Negre, îngroșate,
Stau întinse, statornici,
În cuvinte organizate...
Și biblioteca se deschide,
Mii de rafturi se arată.
Și curiozitatea te ucide
Privind cartea cea uitată...
Când o deschizi din nou,
O lume ți se-arată.
E o minune, un tablou,
Cu frumusețe înzestrată...
Și te-așezi pe vechiul fotoliu,
Și cartea începi să citești.
Începi să îți calci pe orgoliu,
Printre litere te-adăpostești.
Și literele parcă iau viață,
Și-aleargă toate-n jurul tău,
Cântece ele te învață,
O poezie, ritmul său.
Și-n carte, iată, te-ai pierdut,
Și-o viață nouă-ncepe...
Mii de obstacole ai străbătut,
Dar finalul te întrerupe...
