Vic pitic a simțit că îl cuprinde și pe el tristețea. Și ca să nu fi prins în plasa morocănoasă și gri a acestuia și a propus să fie bucuros.S-a tăvălit prin iarbă și a stat pe spate uitându-se la stele până a început să se simtă bine.
--Bucurie, asta este!
A lega alergat într un suflet La zuze cea cu 100 de buze și ia spus:
--Vreau o pastilă de bucurie!
--Vic, incepi să mă plictisești,zise zuze.Băiatul acela...povestitorul...nu se mai face bine.Mai bine îl transformăm în statuie ca să nu mai sufere.
Piticul nu se dădu bătut și îi aruncă momeala:
--Am o pastă de dinți făcută din Miraculos din Țara lui Dracula" Colții Babei "se cheamă spuse Piticul.
--Ai un tub de "Colții Babei"? Întrebă tremurând emoționată vrăjitoarea. Atunci batem palma.
Și vrăjitoarea amesteca toate râsetele și toate zâmbetele și toată dragostea de pe lume și toate mângâierile și toate lacrimile a de bucurie. A făcut o soluție verzuie. A pus-o într-un țânțar bătrân și ia spus lui Vic:
--Să-l începe la miezul nopții aproape de inimă.
Și așa a făcut. Iar a doua zi lui Marc lumea i s a apărut dintr-odată altfel. Era tot așa cum o lăsase dar parcă o vedea cu alți ochi. Și se apuca să scrie.Despre ce?Despre nimicuri...Importante.
Povestițimi fragmentul!!
Vă rog frumos!