„De-atâtea nopți aud plouând,
Aud materia plângând...
Sînt singur, și mă duce un gând
Spre locuințele lacustre.
Și parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbește-un val --
Tresar prin somn și mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde,
Pe-același vremuri mă găsesc...
Și simt cum de atâta ploaie
Pilonii grei se prăbușesc.
De-atâtea nopți aud plouând,
Tot tresărind, tot așteptând...
Sînt singur, și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre.”
(„Lacustră” - G. Bacovia)
Obs. Mărci lexico-gramaticale:
- pronume la pers. I și a II-a
- verbe la pers. I și a II-a
- adj. pron. posesive la pers. I
- interogații retorice
- exclamații
- utilizarea cuv. în vocativ
- interjecții
- utilizarea punctelor de suspensie
În textul „Lacustră” observăm următoarele mărci lexico-gramaticale ale prezenței eului liric:
- vb. la pers. I : „aud”, „simt”, „tresar”, „sunt” etc.
- pronume la pers. I : „mă”, „mi”
- punctele de suspensie
