Ceea ce face din "Padurea" de Alexandru Macedonski opera literara sunt gândurile, sentimentele proprii pe care autorul le transmite. Poetul ne vorbeşte în versuri despre pădure prin intermediul imaginilor artistice realizate cu ajutorul figurilor de stil: epitete, repetiţii, personificări, inversiuni. Se remarcă epitetele "dragă", "semeaţă", "liniştită", "răzvrătit", personificarea "muntele (...) nalţă spre ceruri fruntea lui semeaţă" şi comparaţia "câmpul (...) se-ntinde ca şi o mare de verdeaţă." El isi exprimâ dragostea şi admiraţia faţă de padure printr-un limbaj artistic interesant plin cu figuri de stil.
