Apus de aur ...
Am urcat iarăși în vârful munților Bucegi: peisajul ademenitor m-a îndemnat să vin din nou, de această dată când soarele fermecător dorea să apună.
Cu razele sale insolite, dar mici, mici lumina întreaga poiană, dând atmosferei un aer bizar, dar plăcut. Cerul violaceu parcă dorea să adoarmă și el. În depărtări se văd păsările zburând în cercuri, care doreau să ne spună că soarele are să plece pentru câteva ore. Admir peisajul uitându-mă împrejuru-mi. Mă întorc și văd în zare Munții Făgăraș, care parcă mă așteptau să-i vizitez și să apreciez ale lor coaste.
Văd un iepuraș care sare pe la spate în fugă, așteptând noaptea: bucuria lui! Tot ce respiră începe să se liniștească: va fi doar somn, odihnă, relaxare ... !
