Iarna in sat
Satul parca a disparut. In zare, doar fumul cenusiu care iese din hornuri se mai vede. Primele raze ale soarelui luminează satul, care pare a fi de argint. Zăpada bogata care s-a asternut peste noapte ofera locului o atmosfera de poveste.
Bunicii mei au pregătit săniuțele si gentuțele cu provizii. Stiau foarte bine ca in vacanta de iarna ne petreceam timpul pe derdeluş de dimineața până seara. Satul prindea viață datorita veselelor glasuri ale copiilor. Copii de toate vârstele se întreceau cu saniutele, se băteau cu bulgari si construiau oameni de zăpadă. Frigul iernii aprindea obrajii tuturor. Impreuna cu sora mea si alti trei copii am colindat fiecare casa din sat, oferindu-le bătrânilor satului un motiv să se bucure, sa zâmbească.
Timpul trece mai repede iarna si astfel, noaptea a sosit mai repede, cuprinzând satul. Copiii au plecat la casele lor, iar satul linistit, părea din nou de negăsit sub plapuma de nea.
