1) Personajul Zorba consideră că lumea trebuie să renunțe la superficialitate, să deschidă ochii și să privească lucrurile simple din viață, precum "ploaia", "pietrele", "florile", să contempleze asupra lor și să "îmbrățișeze" cu entuziasm tot ce e există.
2)
Verbele la timpul imperfect din primul paragraf sunt folosite cu scopul de a prezenta un tablou natural trecut, cu aspect durativ, al cărui
final nu este clar și de a evidenția un sentiment de melancolie. Imperfectul folosit în secvențe descriptive accentuează
expresivitatea și emoțiile transmise de imaginile plastice/artistice, precum
cele vizuale: „piscurile munților erau ascunse”, „pietrele luceau”, „Micul
munte cu lignit era acoperit de ceață”.
3) Personajul principal din textul dat este
Zorba, fiind
caracterizat indirect prin propriile vorbe, gesturi și fapte,
dovedindu-se un om
atent/receptiv la
conexiunea omului cu natura și sentimentele pe care i le poate induce aceasta,
trăsătură evidentă prin vorbele:
„Inima omului suferă când plouă”, „Dac-am ști (…)
ce spun pietrele, florile, ploaia!”, dar și
un iubitor/admirator al neturii, sentiment
evidențiat prin gesturile și faptele sale. De asemenea,
personajul are o
viziunea aparte asupra lumii, fiind
un visător/optimist
și un om
sincer/pur, calități care
reies din întrebările retorice „
Când se vor destupa urechile oamenilor? Când
vom avea ochii deschiși să vedem? Când vom deschide brațele să îmbrățișăm
totul, pietrele, florile, ploaia, oamenii?”.
Sau
Personajul
principal din textul dat este Zorba, fiind caracterizat indirect prin
propriile vorbe, gesturi și fapte, dovedindu-se un om atent/receptiv la conexiunea omului cu natura și sentimentele pe care
i le poate induce aceasta, trăsătură evidentă prin vorbele: „Inima omului
suferă când plouă”, „Dac-am ști (…) ce spun pietrele, florile, ploaia!”,
dar și un iubitor/admirator al naturii, sentiment evidențiat prin gesturile
și faptele sale. Dovedește, de asemenea, înțelepciune,
sfătuindu-l pe jupân: „adună-ți grămadă toate terfeloafele și dă-le foc”, „După
asta, cine știe, (…) poate mai iese ceva din tine!”. Înțelepciunea lui Zorba
este evidențiată, prin caracterizare directă, și de gândurile jupânului „«Are
dreptate, are dreptate!»”.
4) Dialogul, mod de expunere predominant în fragmentul dat, are o funcție fatică, de a menține contactul într-o comunicare și funcția de a dinamiza textul narativ.
+rolul de a caracteriza direct personajul Zorba.
5) Două figuri de stil diferite identificate în textul dat sunt:
inversiunea "Micul munte"/
epitetul "amărăciune omenească" și
personificarea "chipul de femeie al colinei"/ "ce spun pietrele, florile, ploaia, oamenii".
6)
Din punctul meu de vedere, trebuie să renunțăm
la ceea ce ne încetinește, fie că este vorba despre lucruri sau oameni toxici,
pentru a ne îndeplini scopul/visul nostru. În fragmentul dat, personajul Zorba
își evidențiază înțelepciunea, oferindu-i un sfat important stăpânului, acela
de a-și arde toate „terfeloagele” (hârțoagele), acțiune care semnifică renunțarea
la ce este nefolositor și care îngreunează drumul creației și care prin foc,
simbol al renașterii, ar fi eliminate. Zorba îl caracterizează direct pe jupân,
acesta fiind un „om de treabă”, care dacă va avea suficientă determinare să o
ia de la capăt cu ceva nou, poate va mai ieși ceva din el și va evolua.
*Sper să te ajute. Succes!
