Fulgi mari ,dantelati se desprindeau usor din norii albi ca de vată.In depărtările văzduhului cerul albastru se imprietenea incet si armonios cu dealurile acoperite de o plapumă de zăpadă.Copacii ca niste soldati de luptă impodobiti cu vesminte noi ,erau răzesii lacului inghetat .In oglinda transparentă a apei luna isi arăta fata palidă.Pădurea pustiita tace asemenea unui castel părăsit .Iarna isi arăta măiestria si asupra podului.Inghețase asemenea mintilor oamenilor haini cu sufletul golit.Era liniste.O liniste care te punea pe gânduri.Gânduri care te purtau departe,prea departe de realitatea de afară.
