Parcul pare desprins dintr-o poveste. Albul stralucitor isi imprastie razele deasupra tuturor. In centrul lui un copac batran sta si vegheaza. Este departe de ceilati pomi mai tineri, ca un rege care-si apara supusii. Este acolo de la inceputul lumii. Are trunghiul masiv, coroana, acum desfrunzita, acopera totul in jurul lui. Nici o frunza nu-i mai sopteste povesti. Iarna le-a luat in traista ei si i le va returna la primavara. Omatul pufos se odihneste pe ramurile groase si ii tine cald, ca o haina moale si alba. In scorburile lui pasarelele stau la cald si isi scot capul din cand in cand pentru a cauta de mancare. Copacul batran ofteaza. Se uita la jucausii fulgi de zapada care ii gadila crengile. Fiecare ii aduce aminte de viala lui lunga.
