Vioară
Din lumi de altădată pare
Măiastră pasăre
Să-mi cânte nume în glasu-i fermecat
Pe gingașe acorduri aripate,
Sculptate de vremuri
Adânc în suflet însetat.
Alerg spre ea ...
Pe umerii tăioși ai firului de viață
Nici tălpi însângerate nu încetinesc
Nici vene-n clocot nu
se se zvârcolesc
Sub trupul acelor de gheață.
Mă cheamă strunele, în tâmple viu zvâcnesc.
O prind de mijloc. Zbuciumate
Coarde să-i frâng de dor în palma arsă;
Arcuș înfiorat apasă
Pe pieptu-mi șoapte tulburate ...
Din lumi de altădată pare
Măiastră pasăre
Să-mi cânte nume ...
