În prima strofă poetul reușește dea atribute deosebite ființei iubite cu ajutorul personificării, iubita fiind comparată cu natura, ochii acesteia sugerând misterul ființei umane: «ochii lor ca lacul/ În care se-oglindesc/ Azurul și copacul». Sentimentele, ideile, convingerile eului creator sunt exprimate în mod direct. Astfel, spre deosebire de genul epic, în cadrul căruia ideile autorului sunt transmise cu ajutorul personajelor ṣi al acţiunii, genul liric are în vedere exprimarea nemijlocită a trăirilor interioare. Din acest motiv, încă din prima strofă eul liric îṣi exprimă în mod direct admirația față de fiinţa iubită: «Obrajii tăi mi-s dragi».
